„ Mami, tati, nu o sa fiu fetita toata viata. Cum o sa fiu eu, ca femeie? - conferinta 2 Urania Cremene, 22.02.2014, Bucuresti

Acum ca am reusit sa termin postarea despre conferinta 1 "Eu vreau libertate, ai mei ma vor responsabil.", sa ne vedem mai departe de oaiele noastre cum zicea profa mea de engleza.

Descrierea acestei conferinte in agenda era: "despre cum sa cresti o fata, care sa ajunga o femeie implinita si cu incredere in propria-i persoana. Vei intelege diferenta intre stima de sine, imaginea de sine si ego-centrism.. Ce pastram din feminism, ce dam deoparte. Cum comunicam cu fetele si ce au ele nevoie sa auda. Care este rolul mamei si care este rolul tatalui in crearea stimei de sine la fete."

Eu am fata, dar tot nu am stiut ce sa le raspund mamelor de baieti care m-au intrebat "da' de ce e mai greu sa cresti o fata?" Ei bine, incet incet s-a conturat ideea prin informatii de tip: varsta de 18 ani este acum la 14 ani, se sar etape de dezvoltare, companiile fac profituri din crearea si exploatarea anxietatii la fete, (vezi revistele cu teste de personalitate tip "Cum sa fii o nevasta buna", "Cum sa fii buna la pat" etc) papusile si jucariile fetelor le creeaza o imagine despre cum ar trebui sa arate (vezi-o pe Barbie. Sau pe Cenusareasa. Si asta slaba. Care se marita cu un print bogat. Sau pe Alba-ca-Zapada care mananca portii mici de mancare din farfurii pentru pitici ca sa nu se ingrase. Si asta se marita tot cu un print bogat). 

Da, dar si la baieti se aplica astea, nu, ma veti intreba? Pentru cei care nu se joaca cu Barbie (ca le da ta-su cu ea in cap de frica sa nu fie cumva gay), sunt papusile Spidermanel tras printr-un inel de exemplu, cu muschi, pectorali, abdomen plat, curajos, fortos, ca baietii, nu? No, cica la fete insa, la 10% din fetele "albe" de la varsta de 7 ani incep sa dezvolte sani. No, d-astia nu mai are Spidermanel. Daca nu ma insel nici coitze nu are, ca mai e pana sa ajunga baietii sa puna mana pe reviste cu reclame la Viagra si teste de personalitate despre "Cum sa fii bun la pat." Daca mai adaugam si menstruatia (exclusiv feminina, da?) care incepe din ce in ce mai timpuriu in zilele noastre, precum si zestrea de dat la nunta (valeleu, valeleu striga Maria Tanase) cred ca suntem de acord ca e mai greu cu fetele.

Explica Urania aici, video intr-o pastila de parenting, la Itsy Bitsy, pe scurt, despre cum sa cresti o fata, referindu-se la faptul ca fetele cica isi folosesc ambele emisfere ale creierului si imbina logicul cu emotionalul (a se vedea despicarea firului in 14 specific fem...eiasca vs scurt-si-la-obiect-ismul barbatesc, ca asa ma enerveaza barbatii astia care se injura si 5 minute mai tarziu se impaca la o bere!), precum si la cum stima de sine a unei fete este afectata de imaginea de sine. (adevarul e ca noi ne bibilim mai des - as in zilnic- ca barbatii, deci la ei imaginea de sine nu are ponderea pe care o are la noi.)

• Self esteem - stima de sine, cum te simti tu, in interiorul tau, referitor la tine;
• Self image - imaginea de sine, cum crezi ca te percep ceilalti;
• Ego esteem - ego-centrism, convingerea ca tu esti mai bun decat cei din jurul tau

No, imaginea de sine incepe sa se contureze de la varste foarte fragede. Si eu si voi am facut asta, intalnind o fetita sau voi pe a mea cu replici "Ce fetita frumoasa! Ce rochita frumoasa! Esti mortala, superba! Ce ochi frumosi" etc. Nu cred ca a zis nimeni "imi place sa vorbesc cu tine" sau "imi place cum vorbesti". Si uite asa incepem sa alunecam pe panta validarii din exterior. (cel mai minunat video despre validare il veti vedea aici, merita 16 min, desi sunt relevante si doar primele 4). Si de pe panta validarii pe masura ce crestem, ne afundam invers proportional inspre gaura neagra a motivatiei externe, unde asteptam mereu sa ne zica altii cum suntem "mi-a zis sefu', mi-a zis mama", in loc sa ne apreciam si sa contam pe motivatia interna "ma simt bine cu bine, asa simt eu."

PRAISE. LAUDA.

Si pornind de la validare, firul conferintei s-a tesut apoi, firesc, pe controversata lauda de bine/nu miroase-a bine, mama ei. Aplicabila si pe fete si pe baieti, dar in contextul stimei de sine care creeaza mai multe dificultati fetelor, in general, s-a asezat foarte bine.

Lauda:

- accentueaza ceea ce simt altii: "mie imi place cum ai desenat tu";

- se pliaza pe cuvinte de genul: "bine", "frumos", "dragut";

- se concentreaza pe calitati exterioare: "destept";

- creste presiunea asupra unui copil: "sunt asa mandru/a de tine." si ghietul copil se va simti obligat sa mentina standarde ridicate mereu ca sa nu dezamageasca;

- dezvolta fie imaginea de sine, fie ego-esteem-ul, nu stima de sine.

Incurajarea, pe de alta parte, foloseste cuvinte descriptive care dezvolta motivarea interna. Motto-ul lui Jody era "Give children a D.I.P. a day!" sau pe intelesul nostru " A D.I.P. a day/keeps the doctor away" (un D.I.P pe zi ne scapa de doctorii!)

D.I.P.= Describe, focus on Internal and Positive.

             Descrie, accent pe Intern si Pozitiv.

Ex. "ai folosit vata sa lipesti pe foaie sa faci un om de zapada, si ai pus boabe de piper in loc de nasturi, foarte creativ, foarte interesant." in loc de "Bravo, mami, imi place cum ai desenat." 

Puneti accent pe calitatile interne, apreciati efortul, observati ce este pozitiv. Nu criticati, nu faceti ceva in locul lor, nu va angajati intr-o batalie pentru putere. Sau ca sa reformulez asta fara "NU"-ul ala pe care il blocheaza creierul, sa zicem atunci: reformulati critica si ajutati copilul sa vada singur ce ar fi putut face mai bine, ajutati-i sa duca la capat o sarcina cu un sfat "cateodata ajuta daca...", ofera-le exemplul tau "sa stii ca nici mami nu a putut de prima data, dar am mai incercat si data viitoare am reusit.", evitati bataliile de care-pe-care pentru ca va veti frustra amantoti.

Ce-l deranjeaza pe Alfie Kohn referitor la praise (printre multe altele) este ca lui i se pare ca "cea mai destructiva forma de lauda este cea care explicit tinde sa accentueze ce face copilul. Cand suntem sfatuiti sa "prindem copiii cand fac ceva bine" (a se citi: obedient) si apoi sa le oferim verbal un biscuite pentru catelus, asta este o incercare calculata de a-i manipula cu iubire conditionata." 

Din ciclul "you say it best when you say nothing at all" (cel mai bine o spui cand nu spui nimic), atunci cand entuziasmul unui copil este prezent in ceva ce face, ce te bagi tu ca musca in lapte sa strici momentul, nu e nevoie sa zici nimic. Exemple de la pagina 157 din cartea "Unconditional parenting":

INSTEAD OF SAYING… In loc de	TRY…Incearca
"I like the way you..." Imi place cum...	saying nothing (and just paying attention) Sa nu spui nimic (doar fii atent)
"Good drawing! I love those pictures!" Ce desen frumos! Imi plac la nebunie desenele astea	describing what you see, rather than evaluating, descrie ceea ce vezi, in loc sa evaluezi: "hey, e ceva nou la picioarele oamenilor pe care i-ai desenat. Acum au degete."
"You're such a great helper!" Esti de un mare ajutor!	explaining the effects of the child's action on other people, explica efectele actiunilor copilului: "Ai aranjat masa. Asta chiar face lucrurile mai usoare pentru mine in timp ce gatesc."
"that was a great essay you wrote" Ce eseu grozav ai scris!	inviting reflection, invita la reflectare: "Cum ai ajuns la modul acela de a capta atentia cititorului de la bun inceput?"
"Good sharing, Michael!" Ce "imparteala" buna, Mihaita mama.	asking, rather than judging, intreaba in loc sa emiti judecati: "ce te-a facut sa decizi sa ii dai lui Deidre niste prajitura chiar daca nu trebuia sa faci asta?

E grele, asa-i? Nici nu-i de mirare ca la atata schimbare de semantica e mai usor sa ramai in sfera lu' "Bravo", dar tineti minte ca ai nostri copii vor sa vada ca noi am vazut ce au facut ei, ca suntem prezenti, nu ca le punem etichete pe ce au facut. 

Revenind la fete, s-a vorbit desigur si despre sexualitate, despre cum procentul fetelor care pana la 17 ani fac sex cu partenri multipli s-a dublat in 6 ani (cf Melbourne Latrobe University, 2002-2008), despre cum multe au scos la iveala ca faceau sex pentru a-i face fericiti pe baieti (sa recunoastem, un baiat/barbat care "o" da mai multor fete/femei e smecher, sex simbol, macho man, Don Juan si cantece se scriu despre el, in schimb ce o fata/femeie care ridica coada (sic!) mai multor barbati este simplu o curva si, in cel mai fericit caz, despre ea se vor compune manele), consuma alcool inainte de a face sex pentru a face mai usor momentul, mai putin personal.

Tu, ca mama

Am auzit si eu pentru prima data la conferinta despre "mirror neurons" (neuronii oglinda) si mi-a fost si mai clar ca fata mea imi va copia comportamentul. O vad de acum, dealtfel, m-am imbracat pentru conferinta intr-o rochita, hop si ea la bagaje, si-a ales o rochita de vara cu cirese, a tras-o peste pijamale si a plecat fericita mai departe sa streseze cainele in bucatarie.

Asa ca aia cu "be the best self as a mother" (fii "varianta" ta cea mai buna de mama) e pe bune, guys. Chiar e posibil sa vrea sa fie ca tine! Asa ca ai grija ce proiectezi de pe acum. Oricum, sanatos este sa fie incurajata sa mai aiba un model de femeie pe langa tine ca mama, iar daca reusim sa evitam televizoarele, revistele pentru femei pe termen lung, poate avem norocul sa nu fie asta Bianca Dragusanu, ci poate Ioana D'Arc. Amin. 

Tata

Valeleu, valeleu, se aude iar pe fundal Maria Tanase... Dragilor, aveti un rol mult mai mare si mai important decat credeati. Iar tata, daca citesti asta, tine minte ca mi-ai ratat copilaria. Ai fost modelul masculin din viata mea, care mi-a lipsit cu desavarsire. Asa ca, am rezonat din amintiri cu remarca conform careia fetele carora le lipseste paternitatea adesea confunda nevoia de tata cu cea de un boyfriend (prieten).

Felul in care tatii pretuiesc sotiile este felul in care fetele lor vor ajunge sa fie tratate ca femei. Mai cititi si mai mestecati asta o data. Daca va jigniti sotia, o ironizati, o agresati verbal si Doamne fereste si fizic, fata voastra va accepta acelasi comportament de la sotul ei mai tarziu, i se va parea normal.

Respectati-le intimitatea fetelor voastre, pe masura ce cresc va trebui sa fiti din ce in ce mai atenti in a nu le invada spatiul personal.

Tratati-le ca si cum ar fi baieti. Da, ati citit bine. Jucati cu ele un mic fotbal, mergeti cu bicicleta in parc, jucati-va cu trenuri, masinute, lego-uri. Asta le va invata curajul, responsabilitatea, increderea in sine si, foarte important, vor ajunge sa se considere egale in relatia cu un barbat.

Later edit: abtineti-va de la perenting-ul "hais" and "cea" cum il numesc eu la noi in casa, adica daca mama impune reguli, voi sustineti-o, nu cu "asa a zis mama", ci prin rostirea regulii. Cand in fata copilului mama zice acum aia, iar tatal las-o, e dezastru: mama devine parintele rau, iar tata cel bun.

Cam atat din conferinta asta, tot mai mult mi-a placut prima, pentru ca atunci am exersat prin role-plays anumite tehnici de cooperare.

Intre timp, bone, matusi, nase, moase, educatoare, babysittere, bunici, preteni & co, sa nu va mai prind ca ii ziceti fie-mii ce ochi frumosi, ce rochita frumoasa are, ce superba e ca va cer bani la fiecare perla scoasa pe gura ca sa-mi amortizez investitia in conferinte. Bagati si voi un "vad ca vorbesti foarte clar" daca nu va vine altceva in cap sau mai bine nu mai ziceti nimic dupa "Buna, Bella, ce faci?". Iar daca va mai aud cu "Bravo" (ta-so, si pentru dumitale e valabil), incep si ma arunc in cur pe jos oriunde va aflati si inscenez un tantrum #4 si va pun sa exersati pe mine tehnici de cooperare. Good luck!